Sunt Căprița Jijique și sunt hotărâtă să merg mai departe cu punerea punctului pe I sau cu ștampilarea AȘA NU.
În urma ultimelor articole și a mailurilor primite la redacție precum și a mesajelor primite de către patronul revistei din partea unor mămici cu statut de „factotum” pe piața industriei de modă pentru copii și nu numai, prin care eram acuzată că fac bullying și răpesc bucuria copiilor de a se dezvolta și că e cazul să mă las de meserie, eram hotărâtă să pun condeiul în cui și să fac cu totul și cu totul altceva, ÎNSĂ continuând să merg la diverse evenimente și să admir cele prezentate și cele promovate, și mai ales discutând cu părinți umiliți și dezamăgiți de ce se întâmplă în piață și la prezentările de modă pentru copii realizate de anumiți organizatori sau designeri incerți am revenit asupra deciziei mele și am decis să continui să spun AȘA NU și să mă pronunț asupra derapajelor din industria de modă pentru copii și adolescenți.
O să mă întrebați, cine sunt eu și cine îmi da dreptul de a spune NU. Mă prezint încă odată: Căpriță Jijique, personaj carismatic, stilat, sclifosit și mai ales pertinent, care spune lucrurilor pe nume. Acuzată că în spatele meu ar fi actorul și regizorul Stelian Milu, va pot spune doar că acesta este patronul revistei Kids Top Model Fashion Magazine și cel care îmi furnizează posibilitatea de a spune AȘA NU, însă va pot spune că sunt de gen feminin și sunt un personaj creeat special pentru a putea spune ce alții nu pot spune din anumite cauze.
Dar să trecem la ce s-a mai întâmplat în industrie, și începem cu un alt început sau continuarea zicalei „Și BANII VOSTRII SUNT BUNI” adică ajungem în urbea lui Toma Caragiu pe un hipodrom unde găsim un cal și trei baloți de paie pentru o ședința foto și o încăpere gen cantină unde se vor desfășura prezentările de modă pentru copii și adolescenți, susținute de către modele mici și mari adunate la un eveniment de modă la care vor fi designeri români și designeri internaționali. Foarte frumos pînă acum, avem toate ingredientele unui eveniment de seama, într-o locație extravagantă având alături frumoșii cai ai Hipodromului Ploiești. Se fac poze, căldură, fotografi de seama, emoții, părinți stresați de moment și așteptăm să înceapă evenimentul la care poți ajunge doar dacă plăteai o taxa de 750 lei în care participai la „ un Horse show, un altfel de eveniment destinat copiilor , shooting cu cai tematică country vom premia cea mai frumoasă și autentică ținută!!!! Vom continuă în interiorul restaurantului…Defilări de modă pentru designeri cunoscuți naționali cât și internaționali” text preluat Facebook.
Nimic greșit pînă aici, însă făcând analiza pe text am asistat la un „Horse Show” cu un căluț care stătea la poze (Poze care erau taxate extra), făcând o ședința foto cu tematică country în care vedeta ședinței foto este nimeni alta decât cea care a organizat evenimentul. Un eveniment întreg pentru FAMILY PICTURES. Zuuuuper frumos , zic eu, și revin cu zicala: ”Și banii voștri sunt buni”.
Începe și evenimentul anunțat în restaurantul locației în care avem în fundal un spider cu siglele evenimentului, scaune stânga dreapta și un sistem de sunet. Organizare excelentă și eveniment cu ștaif, dar am uitat să va spun că sub blana mea eram leoarcă căci aerul condiționat nu funcționa sau era inexistent, însă de ce să mai avem nevoie de așa ceva când se poate și fără. Și am așteptat să vedem designerii cunoscuți „internaționali”, (la 9 ani nu ai cum să faci diferența între INTERNAȚIONAL ȘI INTERNAȚIONALI, căci înclin să cred că aceștia au scris textul invitației ) și care evoluau la unul din evenimentele de seama organizate de către un organizator cunoscut și cu ștate vechi de meserie.
Frumos rău la evenimente de genul acesta.
Însă eu că și căpriță ajung și la alte evenimente, cum ar fi decernarea de premii a unui trust de presă în care văd pe invitație că există și fashion show-uri de seama pe care chiar îmi doresc să le vizionez. Începe decernarea premiilor și aud că prin minune că se decernează premiul pentru IMPRESARIERE unei persoane care este casnică ca și meserie și nu are statutul de impresar însă dacă tot avem ORGANIZATORI DE EVENIMENTE care vin direct de la oala cu supă de ce să nu avem și IMPRESARI SUPISTI. Merge și așa. Chiar și cu premii J
Lîngă urechea mea stânga un grup de părinți șușoteau că nu au mai pățit o asemenea rușine și dezamăgire să vină cu fetița model, să plătească taxa pentru a prezenta într-o colecție și să prezinte cu pantalonii personali căci hainele designerului nu o încap. Iar în gândul meu, trag aceeași concluzie, când cumperi colecția din Dragonul Roșu, numerele scrise pe eticheta sunt cu un număr sau două mai mici, căci acestea sunt făcute pentru copii din China nu din România, însă dacă tu că și părinte, nu te gândești că prezinți pentru un „designer” care are 16 ani și vrea doar să fie EXCENTRIC, atunci ajungi să prezinți cu hainele de acasă și să și plătești o taxa pentru asta, căci taxa a fost de 350 lei.
Mă instalez și mai confortabil în scaunul meu și urmăresc cum apune soarele și văd în semi întuneric cum își fac apariția personaje îmbrăcate că în scrierea lui Alecsandri – Coana Chirița. Dar aceste Coane Chirițe erau într-o multitudine ICONICĂ coloristică și fără sens, iar modelele aveau doar lacrimi în ochi căci se vedea plăcerea cu care purtau aceste creații. Și parafrazându-l pe designerul Cătălin Botezatu din momentul când a fost premiat: „Eu nu mi – am început cariera de fashion designer la 5 ani, căci eu nu am fost atât de precoce, dar sper să nu va dezamăgesc mai departe căci voi face în așa fel încât să fac o figura frumoasă și să se spună despre mine că sunt un creator de modă român!” am adaugat aceste cuvinte cu speranța că cei care se cred designeri trag niște concluzii iar eu închei cu această experiență excentrică și iconică a acestui eveniment căci încă nu am terminat cu momentele spectaculare din show-biz-ul destinat copiilor și adolescenților, și ajung la un maraton de modă în care plîngerile părinților au continuat căci să nu uităm că designeri suzeta există, creează și mai ales taxează părinții creduli și care nu își pun întrebarea că ceilalți designeri sau branduri acreditate văd și ei pe social media unde prezintă modelele copii și nu își doresc să urce pe acceași scenă cu pampersi, sau cu no name-uri.
Mai continui? Normal că da căci am fost „impresionată” de ifosele unor „designeri” care încă nu știu să își sufle nasul și care impun o taxa pentru a prezența în colecțiile lor iar când văd că nu au modele, conving modele existente în sala sau mămicile stresate să intre în colecția lor căci altfel plîng și se dau cu popoul de pământ căci altceva nu știu să facă. J
Bing! Invitație pe telefon:” Models call pentru modele cu vârsta între 6 – 18 ani +. Cost prezentare designer (acest designer are 16 ani, Cartea Recordurilor ne mănâncă) : 100 euro (păi dacă să intri în prezentarea acestui copil te costă atât, dacă intri într-un festival în care sunt 10 designeri care e costul? ), detalii : locuri limitate (dă bine la imagine căci bugetul a fost doar pentru 12 ținute din Dragon ) , modelele selectate (unde e selecția? La buget?), evenimentul nu necesită cazare (păi dacă vin de la ARAD, ce mă fac?)” text preluat de pe whatsapp.
Ce mai pot să spun în încheiere? Dragi părinți când vă doriți ca și copilul vostru să se afle pe podiumurile de prezentare, într-o colecție de modă a unui designer sau brand, verificați dacă acest designer este designer sau evenimentul este unul cu tradiție căci altfel va veți simți dezamăgiți sau veți avea un gust amar!
Mierea nu curge la robinet!
Be he he, Căpriță Jijique!
* acesta este un pamflet și trebuie tratat că atare!
afis 4