Spune-mi, te rog, cum ai descrie această perioadă a vieții tale care a început de când i-ai dat naștere lui Carol ?
R: A fost și este o perioadă diferită…una pe care nu mă mai așteptam să o cunosc, dat fiind faptul că aveam șanse foarte mici să rămân însărcinată. E o perioadă pe care o îmbrățișez așa cum vine ea, cu bune, cu rele, cu temeri, cu bucurii care îți încarcă sufletul de simți că nu mai poți să respiri. Nu este ușor să crești un copil, mail ales singură, fară ajutor, dar am noroc și am un astfel de ajutor așa că treaba devine puțiiin mai simplă, în ideea că nu îmi refuz timp pentru mine, timp pe care orice mamă și-l dorește, dar pe care nu toate, din păcate, și-l pot oferi.
- Ce ar fi vrut Diana cea însărcinată să audă de la Diana de acum?
R: Nu o să fie că în filme niciodată! :)))) Copilul nu o să stea mereu curat, nu uita că trebuie să schimbi scutece și nu te panica dacă face febră. Trăim într-o perioadă în care medicina este destul de avansată încât să nu ne mai panicăm pentru o răceală făcută de bebe, dar bine, sunt doar vorbe…n-ai cum să nu te panichezi…măcar puțin!
- Ce crede Diana de acum că nu ar trebui vreodată vreo femeie însărcinată să audă?
R: Ești grasă! Ce burtă mare ai! Oamenii uita că femeile însărcinate, pe lângă faptul că sunt ființele umane care dau naștere, au ceva hormoni în plus care pot provoca diverse reacții de frustrare, tristețe, nesiguranță, care se transmit și copilului. A, mai e una foarte importantă: SĂ NU SPUI UNEI FEMEI ÎNSĂRCINATE: ”DUPĂ CE NAȘTI VIAȚA TA S-A TERMINAT”!
Da, într-adevăr se schimbă total, dar nu se termină, ci își continuă cursul normal, natural, practic după ce dăm naștere devenim femei în adevăratul sens al cuvântului : gândire, comportament, echilibru…
- Atunci când ai o zi grea cum reușești să o depășești? Ai vreun ritual anume?
R: Un pahar de prosecco, un film bun, poate vărs și câteva lacrimi ca să mă descarc, poate un duș fierbinte, o baie cu spumă…. clișeele fară de care viața mea ar fi foarte grea. 🙂
- Ce dorințe nu îi poți refuza niciodată lui Carol?
R: Îmi e greu să îi refuz ceva, dar am început să o fac pentru că suntem în perioada șantajului emoțional, cu lacrimi și plânsete, iar dacă ar fi să îl las să câștige de fiecare dată, la un moment dat nu voi mai avea niciun fel de autoritate în fața lui. Lucru care cred eu este esențial în creșterea unui copil. Îl iubești până la moarte, dar trebuie să știe totuși că tu ești adultul care îl învață de bine, nu de rău, care îi vrea binele, chiar dacă el atunci crede că nu.
- Dacă ar trebui să îl înveți pe Carol o singură lecție pentru toată viața, care ar fi aceea?
R: CĂ FĂRĂ UMANITATE, GENEROZITATE, IUBIRE FAȚĂ DE CEL DE LÂNGĂ TINE, ÎNȚELEGERE, COMPASIUNE NU SUNTEM OAMENI. Suntem doar indivizi care luptă egoist pentru ei. Însă noi trăim într-o comunitate, nu suntem singuri pe lume, iar în jungla de azi poți trăi foarte bine și dacă ești un om bun.
- Care crezi că este atributul suprem al unei mame și care trăsătură specifică mamelor poate deveni oarecum dăunătoare copilului mai târziu, când acesta va crește?
R: Atributul suprem : fiecare mamă știe ce-i mai bine pentru copilul ei. E greu de explicat, este ceva ce se simte, ceva instinctual.
Trăsătură dăunătoare: Aceea de a fi super protectoare. Copilul trebuie lăsat să învețe, să cadă și să se ridice, să știe că ești acolo să îl ajuți dacă are nevoie, dar să ai puterea să îl lași să o facă singur și să îl încurajezi că poate reuși fără să fie ajutat.
- Cât de mult ți-a folosit ceea ce ai citit și documentat înainte de nașterea fiului tău? A contat mai degrabă adaptatul la situație și învățarea din depășirea impasului?
R: Nu am prea citit pentru că am avut-o pe mama lângă mine și m-am bazat pe cunoștințele ei, am recurs la câteva cărți în momente când chiar nu știam ce să fac și m-am inspirat și din poveștile mămicilor cu care comunic pe Instagram. Am primit multe sfaturi bune, iar unele dintre ele i s-au potrivit și lui Carol. Dar cum spuneam mai sus, instinctul te ajută foarte mult…și numărul pediatrului pe speed dial, evident! :))
- Ce ai schimba, dacă ai putea, în viața ta? Ai alege să trăiești în altă țară, sau poate să fi trăit în alte vremuri?
R: Mi-ar plăcea enorm să trăiesc în Italia. Mi se pare una dintre cele mai frumoase țări și sunt îndrăgostită de limba italiană și de bucătăria lor. În plus, Carol a fost conceput acolo, hihihi, și parcă uneori mi se pare că s-ar potrivi de minune acolo, într-un orășel mic, pe malul marii… visez destul de des la asta…dar știu că va rămâne doar un vis. 🙂
- Carol este un copil născut cu puțin timp înainte ca pandemia să ocupe întreaga lume. Cu toate acestea viața merge mai departe și trebuie să curgă frumos.
Împărtășește un gând bun de încurajare pentru toate femeile ce se regăsesc în aceeași situație și spune-ne ce faci pentru a alunga monotonia din viața de familie în pandemie.
Păi … cred că în primul rând nu ar trebui să ne părăsească umorul. Să găsim mereu situații care să ne aducă zâmbetul pe buze; fie că râdem de un politician care ni se pare că spune vreo bazaconie, sau un cuvânt stâlcit al copilului, umorul trebuie să fie mereu prezent în viață noastră. Odată cu el vă veni și optimismul și pofta de viață. Umanitatea a trecut prin multe momente grele, războaie de tot felul și totuși suntem aici. Dumnezeu ne-a creat astfel încât să ne perpetuăm că specie și o să o facem mult timp de acum încolo. Speranța mea cea mai mare după această perioadă tristă și plină de suferință, este că oamenii să revină la ceea ce au fost, oameni. Mulți dintre ei din păcate au uitat ce înseamnă omenia, bunătatea și chiar iubirea față de semenii lor. Iubirea este punctul forte al oamenilor și dacă uităm să iubim și să iertăm, ce rămâne? Ce devenim?
afis 4